A trecut ceva timp de când am scris la acest blog și îmi era tare dor de voi!
Interviul pe care l-am făcut recent este despre o trupă pe care am descoperit-o acum mai bine de 10 ani și pe care o am la suflet încă de atunci.
A durat cam 3 ani să reușesc să stau la povești cu solistul și mă bucur tare mult că în sfârșit am avut acest privilegiu.
Este vorba despre trupa Grimus, o formație de rock alternativ din Cluj-Napoca, înființată exact acum 20 de ani. Cum urmează și concertul lor aniversar pe 4 Noiembrie în Form Space, a fost o ocazie numai bună să povestim despre parcursul trupei și să depănăm amintiri de pe parcursul acestor frumoși ani. Trupa a reușit să devină foarte cunoscută prin anul 2013, odată cu lansarea piesei „Privește-mă” dar și cu alte piese precum „In your eyes” sau „Soarele răsare și singur”.
Componența trupei este următoarea: Bogdan Mezofi (voce); Valentin Raluca (Chitară); Titus Vădan (chitară bas);Cristian Csapo (chitară); Lehel Kiss (clape) și Tamas Adorjani (tobe).
Fără alte introduceri, iată cum a decurs discuția alături de Bogdan Mezofi, solistul trupei Grimus:
EU: Astăzi o să povestim puțin despre parcursul trupei, despre ce-a mai făcut nou, despre ce urmează să facă. Aș vrea să ne întoarcem puțin în trecut, la începutul anilor 2005. Este o întrebare mai mult, ipotetică să zic așa. Cam ce ai schimba tu din parcursul trupei de atunci? Cam ce ai spune tânărului Bogdan?
Bogdan: Nimic în plus, ca să zic așa. Adică cel puțin primii 10 ani au decurs exact cum trebuia. Am repetat mult, până să avem primul nostru concert, nu o să uit niciodată. L-am avut în Music Pub, era balul bobocilor la arhitectură, era și Luna Amară, nu mai știu atunci ce trupe au mai cântat Și am repetat foarte mult pentru concertul ăla și cumva n-am ieșit în lume până nu ne-am simțit pregătiți. Și după aceea intri dintr-un concert în altul, încep să capeți experiență, apare o inerție frumoasă. Astfel a apărut și primul nostru manager și cumva lucrurile mi se pare că au decurs așa cum trebuia. Destul de smooth, ca să zic așa. Nu aș adăuga nimic Probabil i-ași zice că totul o să fie bine și că o să iasă o treabă faină.
EU: Voi în 2006 când ați lansat piesa „Solitude”, am înțeles că ați fost cea mai bună piesă din acel an. Cum se simte că, acum lumea încă rezonează cu piesa respectivă și așa mai departe ? Au trecut totuși câțiva ani.
Bogdan: E o piesă plină de pânze de păianjeni. Eu așa o văd, e așa din depărtare și cumva soundul nostru, deși are aceeași rădăcină, s-a modificat mult de atunci Dar e plăcut să mai aud din când în când, mai ales la concert când mai vine cineva și zice „Solitude, mai știți să o cântați?”. Am avut o tentativă la un moment dat să o refacem, dar ceva nu a ieșit în același vibe. Și atunci ne-am gândit că mai bine să nu stricăm imaginea pe care o are piesa și să o înlocuim cu o alta. Cumva să nu vii cu altă variantă care să împartă oamenii în două.
EU: Legat de numele trupei Grimus, este un nume de inspirație dintr-un roman fantasy, science fiction, ceva de genul. Cum ați ajuns să rezonați așa de tare cu numele Grimus și să-l folosiți drept numele trupei?
Bogdan: Ca orice trupă serioasă am făcut un brainstorming. După ce am început, eram în perioada aia de multe repetiți, ne vedeam foarte des și ne pregăteam pentru un eventual concert. Pentru că nu știam unde care va fi primul și după ce a apărut primul concertul despre care ți-am zis, la Music Pub. Noi cumva am început să ne pregătim din toate punctele de vedere, inclusiv să avem și un nume. Și am făcut o mare discuție în cadrul căreia am pus la cap idei, nu mai știu exact din ce direcție a venit, că nu am fost numai noi șase din trupă, au fost și apropiații trupei. Dintr-o direcție, cineva a început să ne povestească că citește cartea Grimus, scrisă de Salman Rushdie. Dacă bine-mi amintesc l-am și cunoscut la un moment dat. Cumva nouă ne-a surâs numele ăsta pentru că noi căutam pe vremea aia un nume care rezonează cu un nume de circ. Știi cum e circul Globus sau circul Grimus? Pe vremea mea aveam ne plăcea mult genul ăsta, ne puneam nasuri de clown și pe scenă și aruncam cu cărți de joc. Aveam și un girofar la un moment dat pe scenă și artificii.
Doream să creem contrastul ăsta între muzică și vizual și cred că numele ăsta se potrivește și uite că a rămas și peste ani. Dacă bine-mi amintesc, și în carte Simurg e legat și de un sunet puternic. Nu mai știu exact detaliile, că au trecut ceva vreme.Și cumva ne-am legat și de chestia asta, deoarece Grimus este anagramarea de la Simurg, care e o pasăre persană din mitologia persană și cumva era asociată și cu sunetul ăsta puternic.
EU: Am mai observat că și tema principală sau cumva în logo se regăsește o pasăre.
Bogdan: Exact! Ani mai târziu am avut ocazia să cântăm în deschiderea lecturii oficiale a lui Salman. El a venit la București, la invitația Monicăi Bârlădeanu. Și a făcut o lectură unui roman pe care îl lansase atunci. Și a venit la Teatrul Odeon și astfel noi am cântat în deschidere un set acustic. După concert am stat și la povești cu el și a fost foarte interesant că el stătea între noi și avea engleza aia foarte faină de gentleman, foarte curată, corectă, iar emisia vocii lui era ca a unui bunic care zicea povești. Dar tot felul de povești, despre party-uri cu cei de la Muse. Tot felul de istorisiri de astea din spatele cortinei avea să ne zică. La final mi-a spus că se bucură că cântăm mai bine decât a fost primit primul lui roman.
Bogdan: Cred că totul a început cu Global Battle of the Bands și cumva atunci a fost bucuria noastră foarte mare când a fost cândva ținută într-un local numit Diesel care acum nu mai există. Acolo a fost finala pe țară, iar trupa câștigătoare a avut ocazia să meargă mai departe în Anglia. Chiar în Londra a fost etapa finală și faptul că atunci am câștigat, a fost un sentiment care a dat startul la lărgirea orizontului trupei noastre. Mă gândesc că și asta ai vrut să știi. Ne și doream mult un astfel de lucru și cumva mergeam mai departe înspre un loc care a născut până la urmă stilul nostru de muzică și eram curioși de ce va urma.
După experiența aceea noi am mai avut încă o vizită în Anglia cu producătorul nostru de la albumele 2 și 3, de la Egreta și de la Emergence. El ne-a dus în Anglia pentru a două oară și a fost o experiență foarte faină. După aceea, desigur, aceleași satisfacții mi le-au adus și concertele pe care le-am avut în deschidere la diferiți artiști.
EU: Dacă tot ai adus vorba,poți să-mi povestești puțin despre proiectul cu Queen și Adam Lambert?
Bogdan: Da, asta a fost, cred că, ultima chestie așa mai mare și a fost fain, am cântat marți în deschidere la Queen + Adam Lambert în față la Casa Poporului și joi eram deja la Sofia tot așa cântând în deschidere. Și cumva pe parcursul a trei zile noi am cântat de două ori în deschidere la Queen și pentru noi era ceva de genul, „Wow!”. Un lucru a rămas cu mine, de fapt când i-am auzit pe ei încălzindu-se. Când sunt în backstage la concerte, festivaluri, fiecare grup are un cort și poți să auzi tot ce se întâmplă într-un cort. Noi fiind la vreo 10 metri de cortul lor, cu vreo jumătate de oră înainte au început să se încălzească. Aveau un pian și se armonizau vocile între ele. Și eu cumva în mintea mea îmi imagineam că-i Freddie acolo pentru că era Brian May, era și Roger Taylor tobarul, deci practic ei sunt cei care se armonizau cu Freddie și cred că făceau încălzirea asta înainte de concert.
Deși pe scenă era Adam Lambert, gândul s-a întors inevitabil spre Freddie Mercury. A fost deci o experiență interesantă și înduioșătoare în același timp.
EU: Da, îmi pot da seama, adică și eu sunt foarte mare fană! Cred că la 3 ani m-am urcat pe masă în sufragerie și am strigat „Freddie I love you!”, adică pentru mine erau ceva wow. Și totuși, l-ai cunoscut și pe Brian May, mă gândesc?
Bogdan: Am încercat, dar a fost cam greu accesul Știu că era la București, era pe scenă la probe. Nu că ar fi avut nevoie să facă probe, că ei nu prea fac probe. De obicei fac alții pentru ei, dar era acolo și cred că își proba chitara. Dar în permanență avea un om Și cumva când eram la 10 metri a venit ceva bodyguard și mi-a zis că nu se poate. Și cât despre concerte, au fost foarte faine Singura mea chestie e că eu cred că ei trebuiau să se ducă pe un vocal cu voce asemănătoare ca a lui Freddie.
EU: Bun, și acum o să vorbim așa puțin despre ceea ce urmează să faceți. Despre următorul album. Am apucat să vorbim așa puțin, vag, la Electric Castle, despre colaborările pe care le aveți, foarte interesante de asemenea, încercați să experimentați lucruri noi, stiluri noi.
Cum crezi că ați evoluat de la primul album pe care l-ați avut ca sound, lirică, cu ce urmează?
Bogdan: Cumva cu albumul ăsta „șase”, care încă nici nu are nume, adică este un nume, dar e tot așa în brainstorming, încă ne hotărăm, dar o să ne hotărăm până în momentul lansării. Cum ai zis tu, aș putea să zic că noi cu fiecare album am experimentat și cumva la fiecare album ne-am păstrat nucleul, dar am mai pus ceva pe langă. Pe albumul ăsta vor apărea lucruri cu totul diferite, mai ales că e prima noastră colaborare cu o voce rapp. Pe piesa „ANI” Am mai avut colaborări cu voci feminine și cumva cu Oana simt că e ceva mult mai special. E cumva alt tip de voce care chiar s-a potrivit foarte bine pe piesele de pe albumul ăsta. Și piesele în sine au fost duse într-o direcție diferită de celelalte cinci albume, asta e clar.
E tot timpul nevoia de a experimenta pentru viitor. Tot timpul vom experimenta, dar vom încerca să nu deviem cumva ramurile care se vor naște am vrea să fie din același trunchi. Să fie doar niște flori mai frumoase, mai colorate. Eu așa văd lucrurile, mai ales și cu o trupă și cu personalitatea unui om.
EU: Mi se pare foarte valid! Trecând la următoarea întrebare, știu că la început aveați foarte multe piese în engleză și cumva de vreo, 10 ani, odată cu piesa „Privește-mă”, sau chiar mai degrabă de vreo 12 ani, ați început să scrieți piesele în română. Cum ați avut această tranziție?
Bogdan: Odată cu piesa „Privește-mă” , am avut câteva piese după primele patru albume care au făcut trecerea de la engleză la română. De exemplu, mai lansasem și piesa „Ultima oară” și ambele piese au fost incluse pe albumul „Emergence”. De asemenea, tot în cadrul acestui album am inclus și „Departe de Lume”.
Noi ne pregăteam deja de o tranziție, chiar în anii aia în care am făcut primele patru albume, pentru că știam că la un moment dat ne vom dori un album full română. Și acum albumul ăsta va fi billingv. Legat de cel în română,am zis că al cinci-lea album ar fi cazul să fie unul complet în română, mai ales că știam că mulți fani își doreau acest aspect inițial.
EU: Revenind la piesele în engleză, ați vrut să fie cumva un sound mai internațional, tocmai pentru ca să vă faceți cunoscuți și în afară sau a venit pur și simplu natural, că oricum engleza dă bine pe piese?
Bogdan: Noi am luat-o prima dată natural,dar îți dai seama că în paralel ne-am gândit și la chestia asta. Că nu are cum să ne prindă rău. Dacă te uiți la Rammstein, de exemplu, limba nu e o barieră. Dar da, acela e un caz special și nu foarte multe trupe reușesc să răzbată înafară cu limba lor și atunci e destul de inteligent să adopți limba asta universală care e engleza. Și acum a fost așa, o chestie jumi-juma,dar până la urmă, în ambele moduri, au prins destul de bine la public.
EU: Din ce am văzut eu, cel puțin la concerte, cred că „Privește-mă” e printre cele mai ascultate.
Bogdan: Da, ea e câștigătora, ca să spunem așa. A fost lozul norocos. Aceasta a fost lansată în 2013 și a devenit un simbol pentru noi. Oamenii o redescoperă mereu. Unii au auzit-o prima dată acum doi ani, alții o știu de la început. E genul de cântec care se leagă de poveștile personale ale ascultătorilor.
EU: Și aș vrea să întreb, care crezi că este motivul pentru care această piesă a ajuns să prindă atât de tare la public? A fost poate o piesă la momentul oportun, când a fost și apogeul la multe trupe din România?
Bogdan: Nu știu dacă ține neapărat de punctul ăla inițial. E o combinație între linia melodică și versuri. E greu să pui punctul exact pe i de ce devine o piesă hit. Uneori pur și simplu simți. O mare parte din, să zicem, 13.000 de oameni foarte mulți se identifică cu versurile și aia atrage după aceea linia melodică. Dacă te atrage linia melodică, stai să asculți și versurile. Îți dai seama că te regăsești în ele și cred că acolo e o combinație.
EU: Sunteți concentrați, anul ăsta mai ales pe aniversarea a 20 de ani de existență, pe 8 noiembrie la FormSpace. Ce îmi poți povesti despre asta?
Bogdan: De-abia așteptăm să avem aniversarea, care va sărbători nu numai cei 20 de ani de Grimus, va fi totodată și lansarea de album. Mai vedem în ce alte orașe vom mai merge.
EU: Aveți invitați, aveți cineva care să cânte în deschidere, vreo altă trupă sau alte trupe?
Bogdan: Încă nu știm. Ne gândim să facem asta ca la orice aniversare , parcă țin să mă duc spre un walk down memory lane și poate în scopul ăsta ne vom dori să aducem pe cineva din istoria noastră. De exemplu, la aniversarea de 10 ani În 2015 au venit primul nostru toboșar cu care noi împărțim sala.Și a venit și primul nostru clăpar Că noi am schimbat la un moment dat toboșarul, clăparul și basistul și atunci cei care au fost în primii patru ani, dacă nu greșesc i-am adus pe scenă și a fost chiar frumos. Atunci a fost la Arenele Romane în București.
EU: Foarte bine foarte fain! Acum aș vrea să îți adresez o întrebare pe care o pun în mare parte artiștilor pe care îi intervievez. Dacă ar fi să alegi orice artist sau trupă, fie ei dead or alive, cu cine ai vrea să împarți aceeași scenă? Mie personal mi se pare că aveți un sound similar al celor de la Muse de exemplu.
Bogdan: În primii ani eram asociați destul de des cu trupa Muse și pe bună dreptate că sunau piesele într-un fel. Dar cred că pe parcurs s-a mai modificat ceva și nu știu dacă mai mergem chiar în direcția aia .Dar o trupă care a rămas constantă pentru noi și formatoare pentru noi a fost Radiohead.
EU: Acum aș vrea să te mai întreb tot legat de acești 20 de ani de existență și poate îți amintești, dacă reușești, cam care e cel mai frumos moment pe care l-ai trăit alături de Grimus?
Bogdan: O să spun deschiderea de la Red Hot Chili Peppers. Aia a fost pentru noi, pentru toți cei din trupă, apogeul. Știi că înainte de un concert ca ăsta ai așteptări să te gândești cum va fi,dar nu a fost deloc cum ne gândeam. E normal, când ajungi să cânti la 40.000 de oameni pe Arena Națională, n-are cum să nu rămână în suflet experiența. Și pe locul 2 aniversarea, asta clar, de 10 ani. O să vedem aniversarea de 20 de ani.
EU: Foarte frumos! Consideri că, peste ani, rockul alternativ va reuși să atingă un apogeu? Am observat că cel puțin în România încep să apară tot mai multe trupe, tot mai mulți tineri merg la concerte. Care e părerea ta legat și de scena locală și de scena din afară?
Bogdan: Am fost surprins la concertele noastre să văd mediu de vârstă destul de coborâtă Ceea ce nu mă așteptam neapărat, dar m-a bucurat! Nu zic că nu vreau să vină toată lumea, dar e mai bine cumva.
EU: Cam acestea au fost întrebările mele! La mulți ani vouă și mulțumesc că mi-ai acceptat invitația!
Bogdan: Cu mare drag! Aștept cu nerabdare să ne vedem cât mai mulți la concertul aniversar!
Așa se termină și acest interviu, cu o discuție foarte faină despre o trupă de rock alternativ din România care a reușit să se facă remarcată și peste hotare. Până data viitoare, bucurați-vă de muzică în toate formele ei!!
