De multe ori în viață ne înconjurăm de oameni valoroși, dar de care de foarte multe ori nu știu și alte
persoane. Oameni talentați, născuți să producă artă, dar care nu au semnat niciun contract, care nu au mers în niciun turneu sau care nu au câștigat niciun premiu pentru munca depusă. Poate mai sunt
chemați la o cântare de zilele orașului, dar nu îi ascultă cu atenție publicul pentru că sunt doar un opening act pentru vedetele de la noi, cum ar fi Inna, Andra sau Delia.
Acești artiști stau ascunși în umbră, așteaptă să fie descoperiți de cineva sau să le vină curajul să facă mai mult. Cu aproximativ un an în urmă, dacă nu aproape acum doi ani, am făcut cunoștință cu Alexandra Cuza, om de radio, interpretă și profesoară de gimnaziu, iar de când ne știm, discutând despre muzică și despre artă în general, dar și colaborând totodată la proiectele și temele noastre personale, ne-am apropiat și am devenit prietene. Alex (cum îi spun prietenii) are o voce puternică, cântând numeroase
cover-uri la piese blues și rock. Și-a făcut vocea auzită și la televizor în 2018 când aceasta a participat la Vocea României, dar a rămas foarte vag în memoria publicului de acasă, deoarece parcursul ei în emisiune a fost unul scurt.
M-am cam lungit cu vorba,deci eu zic să intrăm în pâinea interviului:
EU: Bună Alex! Mă bucur că ești alături de mine azi!! Prima întrebare este una de bază. Cine ești tu și ce poți spune persoanelor care abia citind blogul află despre tine?
Alex: Pentru unii Alexandra Cuza, pentru alții Alex Pattie, pentru copii ,,doamna profesoară”. Cert este că sunt același om pasionat de muzici și comunicare ca
în prima zi în care am realizat că asta vreau să fac. Se întâmpla pe la 14
ani...
EU: Acum, spune-mi te rog, pasiunea asta pentru muzică a fost cultivată de mică sau ai
dezvoltat-o pe cont propriu?
Alex: Pasiunea asta a crescut, treptat dar sigur. Am avut norocul să mă nasc într-o familie în care muzica bună este la loc de seamă, iar acest lucru m-a făcut, pe la 14 ani, să-mi doresc să ascult mai mult, să aflu mai multe, fiind și la vârsta la care absorbeam totul ca un burete. Cred că aia e vârsta perfectă pentru a-ți creiona cât de cât personalitatea.
EU: Dacă tot am pomenit artiștii de mai devreme, poți să îmi spui care au fost artișii tăi preferați?
Alex: Nu mai e o noutate pentru nimeni când spun că trei sferturi din viața mea a avut ca soundtrack muzica Pink Floyd. Am orbitat de când mă știu în jurul lor, iar azi le sunt recunoscătoare pentru ceea ce sunt, muzical vorbind. Am dezvoltat pasiuni mai mult sau mai puțin copilărești pentru Beatleși, Bowie,Queen, Genesis, așa cum am menționat și mai devreme. Și am descoperit blues-ul cu adevărat văzându-l live, în cel de-al doilea an de liceu, pe Eric Clapton. Totul se leagă...
EU: Din răspunsul tău înțeleg că ești o adeptă a rock-ului clasic ( bine această înformație o știam deja, având în vedere că prin intermediul muzicii ne-am cunoscut). Ceea ce e bine. Foarte puțini oameni atât de tineri ascultă încă așa ceva. Sunt totuși curioasă, ce alte
genuri muzicale mai asculți?
Alex: Hmm...Eu cred că rock-ul clasic stă la baza tuturor celorlalte subgenuri ( pe lângă blues și rock & roll). Îmi place câte ceva din fiecare: ascult cu plăcere un metal bun dar și un jazz pătrunzător. Ba chiar am și guilty-pleasures în pop/indie/folk/country. Cu
toate astea, rămân devotată anilor de glorie ai muzicii, până în momentul în
care MTV-ul să preia puterea... Acum sunt în era art rock/new wave. În
playlist-urile mele de pe Spotify regăsești mult Roxy Music, ba chiar toată
cariera solo a lui Bryan Ferry, Icehouse sau Spandau Ballet...
EU: Când a fost prima oară când ai cântat pe scenă? Cum a fost experiența?
Alex: Se întâmpla în clasa a XI-a, cu câteva luni după ce intrasem în primul grup de muzicieni serioși. Și spun asta pentru că oamenii făceau asta de-o viață, chiar știau ce
fac și m-au primit în gașcă de parcă aș fi fost de-a lor. Primul meu concert alături de ei a avut loc sub titulatura 99 Degrees & Alex Pattie, la Auditorium Joseph Schmidt din Suceava. Îți imaginezi că aveam emoții, nu? Ei bine, gândește-te că o bună parte din profesorii mei de atunci se aflau în sală. Cert este că a fost unul din cele mai frumoase momente din viața mea, pe care mi-l amintesc de fiecare dată cu mare bucurie.
EU: Ce frumos! Mă bucur că ai avut parte de o astfel de experiență. Mai departe, există concursuri la care ai participat? În special, ce îmi poți spune despre experiența Vocea României?
Alex: Să știi că nu am participat la alte concursuri. Nu-mi place cuvântul ăsta, ,,concurs”. Cu toate astea, Vocea României a venit într-un moment potrivit pentru mine. A fost o experiență benefică, cu bune, cu rele. Am cunoscut oameni de la care am învățat că e bine să fii aspru și dur în această industrie, am lucrat cu profesioniști
și mi-am testat rezistența *râde*. Cu toții (mai mulți sau mai puțini...) știm
cum e cu show-urile de televiziune. Totul e regizat și ai nevoie de o poveste pentru
a impresiona. Talentul e și el acolo, dar nu primează. Slavă Cerului că duc o
viață cât se poate de normală, că am o familie frumoasă și că suntem sănătoși!
Ca un fun fact, am fost la un moment dat întrebată într-un testimonial dacă
există un moment care mi-a marcat viața. Le-am răspuns senin, în ciuda
așteptărilor lor, că acel moment a fost concertul The Wall din Piața
Constituției, din 2013. :D
Eu personal nu aș mai repeta o astfel de experiență, dar încurajez persoanele care vor să își depășească limitele să participe. Un astfel de concurs nu este pentru toată
lumea, în special pentru cei care nu se simt pregătiți să facă compromisuri,
pentru cei care sunt slabi de inimă. Este foarte greu să faci față unei astfel
de presiuni.
EU: Hmmm ăsta este un răspuns foarte interesant, la care probabil mulți nu se așteptau neapărat. Acum vine următoarea întrebare: Sunt foarte curioasă...Având în vedere experiența pe care o ai în muzică, te-ai gândit vreodată să îți faci propria trupă?
Alex: Bineînțeles că-mi doresc, în continuare vreau să găsesc oameni cu care să,,împart o pâine” și în care să mă regăsesc, cu care să fiu pe aceeași lungime
de undă și să ne inspirăm reciproc. Cu toate astea, am nevoie de timp liber
pentru aceste lucruri. Cu toții știm că e greu să fii artist în România zilelor
noastre...Mai ales când job-ul tău este altul.
EU: Așa cum reiese și din răspunsul tău la prima întrebare, tu nu ai doar un singur job. Prin urmare, cum poți să te împarți între hobby-uri, să le faci practic pe toate?
Alex: Pandemia mi-a pus capac. Pe vremea aceea eram doar radio-host și mai cântam ocazional cu o gașcă de prieteni. Am ajuns în momentul în care a trebuit să mă gândesc mult mai serios la ce vreau să fac cu adevărat cu viața mea. Îi voi mulțumi până-n
ultima zi unchiului meu drag, care m-a inspirat în alegerea făcută, aceea de a
deveni cadru didactic, studiile finalizate oferindu-mi posibilitatea de a
preda. Odată ajunsă la catedră, m-am confruntat cu ,,my younger self” și mi-a
plăcut la nebunie! Pe cât de challenging este să lucrezi cu copiii, pe atât de
frumos și inspiring este! Sentimentul este unic și nu pot decât să mă bucur
c-am reușit să-mi înving temerile și nesiguranța. Pe cealaltă parte e pasiunea
de a scrie, de a transmite, de a informa. Ador să scriu, să comunic, să transmit.
EU: Dacă ar fi să renunți la muzică și la a prezenta la radio, pentru că știu că îți place să faci asta foarte mult, ce ai alege sau mai exact, la ce ți-ar fi mai greu să renunți?
Alex: N-aș putea să renunț vreodată la muzică. Ea e mereu acolo. Și oricât de dragă îmi este și emisiunea pe care o prezint la radio, mi-ar fi absolut imposibil să renunț la a mai consuma muzică și bineînțeles, la cântat, care e pasiunea mea numărul 1.
EU: Cine te-a susținut cel mai mult să nu renunți la această pasiune și să te străduiești să o dezvolți?
Alex: Cei care m-au ajutat, m-au inspirat și mi-au oferit acel imbold de la bun început sunt ai mei, cărora le-am ,,mâncat creierii” cu Waters și Gilmour. :)))) Le sunt recunoscătoare, fără ei nu știu dacă aș fi avut curajul să mă descopăr cu adevărat. Și bineînțeles că au fost și alți oameni, cum ar fi profesorul de muzică din liceu care m-a
promovat și m-a încurajat să mă dezvolt pe latura asta, chiar și alți oameni cu care am colaborat când eram doar o puștoaică, care m-au ajutat să am încredere în mine și în potențialul meu.
EU:Știu foarte bine că ai avut ocazia să cunoști artiști pe care îi admiri, cum a
fost Guy Pratt dacă îmi amintesc eu bine, dar în prezent cu cine ți-ai dori
foarte mult să te cunoști și care ar fi una dintre întrebările pe care i le-ai
adresa? Nu contează dacă artistul e încă în viață sau nu.
Alex: Oscilez între David Gilmour și SirPaul McCartney. Probabil că i-aș întreba pe amândoi același lucru: este sau nu dificil să inspiri atâtea generații?
EU: Din păcate am ajuns la ultima întrebare, dar cred eu că este una foarte importantă.
Ce sfat ai da generațiilor care vin din urmă? Tinerilor ca mine sau chiar mai mici decât mine.
Alex: Credeți în voi! Piedici veți întâlni mereu, important este să luptați pentru ceea ce vă doriți cu adevărat! Orice este posibil. Shine on!
EU: Foarte drăguț! Încerc să urmez acest sfat zi de zi și să excelez în ceea ce fac și tu ești o inspirație ca nimeni să nu se abată de la drumul său. Mulțumesc mult că ai acceptat să stai de vorbă cu mine!
Alex: Cu mare drag!! Să știi că mi-a făcut plăcere să răspund la întrebările tale. Au fost foarte on point!! Mult succes în continuare cu acest blog!
Cam așa se încheie și acest interviu. Ea a fost Alex,o artistă cu mult potențial, talentată și cu o cultură muzicală de invidiat.
Dacă v-a plăcut interviul cu ea, vă invit să o căutați pe YouTube, unde o
puteți găsi cu un simplu search „Alexandra Cuza” și să ascultați ce cover-uri face pentru că vocea ei vă va încânta urechile.
Până data viitoare spor în toate, și stay tunned că mai urmează multe astfel de interviuri!!!
