20.01.2023...Am început anul destul de încărcat, cu deadline-uri la facultate și proiecte de semestru, mai vine și sesiunea...în acest timp n-am mai mers la concerte, dar tot am consumat muzică, iar fix astăzi a apărut și noul album de la trupa italiană care a câștigat Eurovision în 2021, Maneskin. Albumul lor se numește „RUSH!” și este practic al treilea album al lor de când s-a înființat trupa, în anul 2017. Deși sunt foarte tineri ( cel mai în vârstă fiind Damiano, care a împlinit 24 de ani recent) cei 4 au arătat foarte mare potențial la concursul internațional Eurovision cu melodia „Zitti e Buoni” care le-a adus și câștigul, de altfel. Mulți le știu doar piesa de la concurs, alții au auzit și de cover-ul ”Begging”, „Coraline” sau „ I WANNA BE YOR SLAVE”, alții au devenit fani devodați, iar unii din păcate i-au considerat neînțeleși și mult prea îndrăzneți, nedemni să apară la televizor,poate chiar mult prea excentrici. Eu, personal, mă număr printre fanii lor și am reușit să le înțeleg și susțin arta, iar dacă e să o luăm așa, acest stil se regăsește și la trupe și artiști care s-au făcut remarcați cu foarte mult timp înaintea lor (aici îi reamintim pe: Freddie Mercury, Elton John, Michael Jackson și mulți artiști ce au revoluționat industria muzicală în anii 80'/90'). În fine acest articol nu se axează pe aceste debate-uri în legătură cu modul în care sunt văzuți de oameni, ci de muzica lor.
Nu sunt nepărat în topul preferințelor mele muzicale, dar au un loc de cinste în playlist-ul de pe Spotify. În această zi de 20 ianuarie, dată în care m-am apucat de învățat practic de sesiune, mi-am zis să ascult și albumul care m-a inspirat să scriu acest articol. Mai întâi am stat și am ascultat toate melodiile. Stau și-l ascult pentru a doua oară chiar acum. Nu se poate scrie un Review dacă citești,asculți sau vezi ceva doar pe jumătate, nu?
„RUSH!” este, cred eu, un album dedicat în mare parte generațiilor tinere. Acest aer de rebeliune transmis de italieni chiar și cu piesa lor de debut „Zitti e Buoni”, nu a fost neapărat gustat de cei înaintați în vârstă, dar a determinat mulți tineri să se regăsească în melodiile lor. Acum revenind la oile noastre că iar mă lungesc, ce m-a mișcat pe mine atât de mult încât să mă opresc din învățat(procrastinare s-ar putea spune) și să mă apuc să vorbesc despre el?
Ei bine, am stat și am analizat, mai întâi dacă îi place urechii mele cum sună, apoi ce vrea să zică autorul. O parte din melodii sunt în engleză, pentru ca mesajul să fie înțeles de toată lumea, iar mare parte din ele sunt catchy,numai bune de ascultat la radio sau în drum spre muncă/școală/facultate. Melodiile au oricum stilul lor specific, acel tupeu regăsit și în celelate piese pe care le-au prezentat publicului. „KOOL KIDS” e chiar faină, are o energie diferită, un fel de manifest, piesă scrisă chiar după Eurovision și cu un mesaj asemănător piesei „ Zitti e Buoni”, cu un limbaj ”de cartier”, iar cel mai tare mi-a plăcut accentul britanic adoptat de Damiano în această piesă ( îi iese cam bine), ceea ce dă vibe piesei de Punk britanic. Aici ne putem da seama că criticile pe care le-au primit aceștia după performanța Eurovision nu i-a afectat din a transmite în continuare mesajul că merită să fie cine își doresc ei să fie, fără nicio barieră impusă de părerea publică și de alte acuzații.
O altă melodie care mi-a atins coarda sensibilă de această dată, ascultând albumul este „ IF NOT FOR YOU” o melodie de dragoste, o melodie foarte intimă, cântată cu sufletul și cu sigurnață scrisă de Damiano pentru iubita sa, deși nu s-a confirmat asta. Am fost singură foarte mult timp, nu știu cum este să primești iubire din partea unui partener romantic, dar mi-am imaginat cum ar fi să îmi dedice cineva o astfel de melodie, cum se simte o persoană atunci când cineva îi arată iubirea prin artă. Mi se pare un mod foarte pur să-ți confesezi iubirea față de cineva! Totodată, mă face să mă gândesc la familia și prietenii mei pentru care aș face orice pentru a-i bucura, deci da, m-am conectat cu piesa foarte bine! Altă melodie la fel de puternică este „Timezone”, melodie care vorbește mult mai direct despre distanțarea față de casă, piesă cu care din nou am rezonat foarte mult, deoarece fiind departe de casă, de prieteni și familie, simt câteodată această durere și dor, deoarece nu pot fi alături de ei. Bineînțeles mai încadrăm și „ The Loneliest” în categoria pieselor melancolice din acest album și indiferent dacă e într-un sens romantic sau nu, pierderea persoanei dragi este poate una dintre cele mai dureroase evenimente prin care trebuie cineva să treacă. Aici se pune foarte mult accentul pe partea de singurătate, sentiment cu care m-am confruntat de foarte multe ori și am încercat din răspunteri să scap de el. Tot aici, mai am de adăugat și că, la nivel de muzicalitate, melodia are un vibe de anii 90', iar solo-ul de chitară al lui Thomas Raggi este poate cea mai bună parte a melodiei, motiv pentru care o face, personal,una dintre melodiile preferate de la ei.
La partea de melodii în engleză, câteva mențiuni memorabile le pot primi și „BLA BLA BLA”, melodie foarte ritmată și catchy care m-a amuzat cu versurile ei; „Read your diary” care are o structură muzicală foarte interesantă ce iese în evidență, foarte catchy și ea; „MAMMAMIA” și „SUPERMODEL” melodii ceva mai remarcabile și pentru faptul că au apărut mai repede decât restul și le știu versurile care mă fac de fiecare dată să cânt și să dansez.
Acum voi trece la melodiile în italiană care, deși au fost mai puține la număr, hit different, ca să zic așa. Mereu am simțit că melodiile lor în italiană m-au atins mai tare și m-au impresionat mai mult, asta începând chiar și cu „ Zitti e Buoni”. Personal, de multe ori când ascultam trupe care cântau în limba lor mi se părea mult mai interesant ( Rammstein sau Mylene Farmer, de exemplu), decât trupele ale căror melodii sunt în engleză. Pur și simplu vin cu un aer fresh și nu te plictisesc când le asculți, chiar dacă nu înțelegi versurile și trebuie să cauți traducerea mereu.
Mă bucur că la acest album, cei de la Maneskin s-au gândit să lase si o mică poveste din spatele fiecărei melodii și am înțeles mai bine și ce mesaj vor să transmită chiar și la melodiile în italiană. Sincer, și în absența acestor explicații, melodiile au transmis multă emoție și m-au încântat în adevăratul sens al cuvântului. Voi vorbi despre toate de această dată, deoarece nu sunt decât toate. Melodia care are un mesaj interesant, dar nu e neapărat o alegere personală poartă numele de „Mark Chapman”. Sună bine, nu te dă pe spate cu linia melodică, dar mesajul piesei este unul cu impact foarte mare și vorbește despre cum în lumea artiștilor există foarte multe persoane toxice, cum sunt chiar și fanii care ajung, în obsesia lor, să devină adevărați stalkeri. Cea mai mare frică a oricărui artist, este lipsa totală a spațiului privat și liniile fine pe care mulți fani le încalcă. Acești fani uită că indiferent de cât de cunoscută este o persoană, încălcarea intimității acestora este un lucru foarte grav. Este trist cum în acest secol, încă există asfel de persoane care nu respectă limitele altor oameni. A doua melodie,cu un sound destul de agresiv pentru unii ascultători probabil, semănă unui manifest, dar nu manifest de rebeliune, dar mai mult ce trage semnale de alarmă asupra fricii și anxietății trăite de tinerele generații în ceea ce privește persoanele care se află acum la putere în Italia. Membrii trupei sunt îngrijorați de faptul că fasciștii au ajuns înapoi la putere și că încet, încet acest lucru va afecta cetățenii și drepturile civile ale acestora. Deci practic, prezintă imaginea sumbră a Italiei zilelor noastre. Nu în ultimul rând, voi vorbi puțin și despre melodia mea preferată pe care ei o cântă în italiană și anume „ IL DONO DELLA VITA” , piesa este prima scrisă pentru album, iar din sound și emoția cu care este cântată, mi-am dat seama că este o melodie tristă, ce mi-a adus aminte de „CORALINE” , altă melodie superbă. De fapt, din ce explicații primim, este o melodie care deși are acest sound melancolic, vrea să spună tuturor să aprecieze lucrurile mărunte din viață, să ne bucurăm practic de tot ce are ea de oferit. Este foarte important să muncim mult pentru ce pasiuni avem și să-i facem pe cei care ne iubesc să fie mândri.
Concluzia? Albumul ăsta are de toate: melodii catchy pe care să le fredonezi ca să te simți mai bine, melodii de dragoste, melodii melancolice și triste. Este pachetul complet a ceea ce inseamnă nebunia Maneskin. Vă recomand și vouă să îl ascultați când aveți chef de ceva mai diversificat, cred că se pretează persoanelor care ascultă mai multe stiluri muzicale,pentru simplul fapt că albumul ăsta încearcă să se joace cu foarte multe stiluri. Din nou, nu este nici cel mai bun, nici cel mai rău album ascultat de mine vrodată, dar merită apreciat procesul artistic, munca și talentul unor tineri care nu au mai mult de 24 de ani și deja au reușit să-și facă un nume la nivel mondial.
Eu sper că v-a plăcut lectura dacă ați ajuns până aici, sper că nu v-a plictisit și răbdare că după sesiune, sper eu,să vin cu noi interviuri și articole. Până data viitoare, spor în toate și un an nou plin de realizări!! Puuup!!!
